Cand m-am inscris la DAKPR (Comunicare si Relatii Publice, linia germana) nu eram convinsa de calitatea Facultatii, dar ma bazam pe studiul individual ce imi dadea increderea necesara pentru a relua perioada studentiei (daca pot numii astfel cei inca cel putin 3 ani de facultate). Poate nu e suficienta nici facultatea asta din punct de vedere calitativ si cantitativ...dar..relatia student-profesor bate orice alt deficit, si o face speciala. Detaliile pe care profesorii pun foarte mult accent, aproape ca ne obliga pe noi studentii sa ne simtim intr-un mediu securizant, colaborativ,cald, prietenos, sa ne simtim cu adevarat intr-o relatie de parteneriat cu ei.
Fug pe scarile facultatii si profi striga dupa mine doar ca sa ma salute sau sa ma intrebe ce fac....azi la curs am impartiti toti colegii o ciocolata huge cu profa...si spre seara..ne-am strans toti cei de la catedra germana (profesori si studenti) la o seara cu totul speciala - Gluhwein - unde am povestit vrute si nevrute, am mancat o groaza de dulciuri si ne-am impartit cadouri...toate acestea imi amintesc de liceu...doar acolo ma simteam ca intr-o familie...parca ne cunoastem si acum..exact cum ma stiam cu colegii din liceu. Stiu...par chestii minimale, insignifiante chiar...dar asta doar petru ca le vezi din afara....tre sa le traiesti pe astea...ca sa resimti aceleasi emotii. E nice sa ai rol de student..si sa te simti licean...macar pentru a zi...sau din cand in cand :D:D:DAlso....a fost o zi reusit....si am primit manusi ca si cadou:P.....si abea astept sa ajung acasa la Brasov pentru intalnirea de 4 ani de la absolvirea liceului :D
